I was the shyest human ever invented, but I had a lion inside me that wouldn't shut up! (Ingrid Bergman)

Catherine McCormack as Veronica Franco

—Veronica Franco

A woman’s most precious asset is an education. Not beauty, nor attractiveness, although these too are means to convince. An open mind, desire to learn and gain knowledge, to be able to name in more than one language any object, wit and a smart choice of words make a woman.

Poverty of soul and mind is far worse than poverty as most of you know it. Lack of chance because of illiterateness is a sin that stands in oneself, not in society or destiny. To be willing to brake social rules in order to understand and learn is not a problem as it used to be during the 16th century. Nowadays the confrontation stands within why should one get a proper education. To go to many school just to have a solid resume, but without heart and drive that put that knowledge to good use? Or to learn diligently throughout one’s life in order to leave behind something for the future generations?

Do we, women, face today the same difficulties like in the 16th century? I am still deciding upon that, but I am more tempted to say that indeed we face the same petty way of approaching life. What has changed? We are still daughters, mothers, sisters, wives. We are still lovers, maybe it be cotrigiana onesta or cortigiana di lume. We are still boxed in categories – accepted or not by society – and it is still done both by men and our own gender.

… Chiar vrei sa le predai chestia asta?

- Da, au ajuns destul de departe in curs cat se sa destepte mai repede!

- Nu inteleg…

- Au parcurs déjà teoria “uciderii bunicului”, asa incat pot intelege cele trei (3) tipuri de iubire.

- Bine, dar cursul tau este despre arta seductiei!  

- Gresit…  cursul meu este despre iubire, in toate formele si etapele ei. Indiferent de cata tehnologie avem disponibila in ziua de azi, baza codului nostru genetic a ramas nealterata, deci suntem dependenti de iubire.

- Vrei sa spui sex!

- Nu, vreau sa spun iubire, indiferent de ce fel este.

- …

- Uite, ca sa intelegi mai usor. N-o sa tin cursul singura. De data asta il am pe Armin ca lector invitat.

- A acceptat excentricitatile tale?!?

- Bineinteles. Nu uita, ne leaga o viata de excese, de inspiratie, de dialog constant (more or less) imaginar sau real. In plus stapaneste cel mai bine zona de literatura fantastica din toata Academia, dar are si inclinatii spre fizica quantica.

- M-ai pierdut. Ce au de-a face toate astea cu iubirea ta?

Ma simt ca pestisorul de aur. Sau cel putin imi imaginez cum se simte el. Pe jumatate amuzant, pe jumatate serios, la asta ma gandesc cand spun “agenta de-mplinit dorinte.” Daca nu stiti la ce ma refer, este vorba de "Agentia de-mplinit dorinte" chicD10, o "institutie" virtuala cu aplicatii reale in care sunt angrenati, voluntar, sute de agenti.

Cum zice Alina Zara – sau chicD10 pe Facebook – „Implinim, intr-un joc part time, fara pretentii de excelenta sau "hei, I saved the world today", dorinte mai simple sau mai complicate. Campanii nationale si internationale. Si cand ne depaseste pe noi, ne rugam la Dumnezeu pentru o minune! El este colegul nostru de agentie! Alternam exercitiile de sensibilitate cu demonstratii de atitudine. Promovam voluntariatul si activismul pozitiv. Bunul simt! love, not war!”

http://www.agentiademplinitdorinte.blogspot.com/ - decat povesti nesfarsite de la mine, mai bine concret, sa vedeti cu ce se ocupa agentia noastra. Mai mult, cum „organizatia” trece printr-un proces de extindere si restructurare, se naste http://agentiideimplinitdorinte.blogspot.com/ , locul in care puteti sa descoperiti echipa.

Citea atenta paginile lui Traian. Ma rog, aduse de Traian. Si nu de Traian de la ANAT, ci de simpaticul porumbel voiajor. Cine mai folosea azi asa ceva???

In acelasi timp amesteca cu un gest sigur in cana cu ceai. Invartea degetul in aer si lingurita clincanea prin ceramica, dispersand aroma ceaiului rosu. Practical magic!

Stramba usor din nas la muzicalul inspirat din The Crow. Ii placuse filmul, dar combinatia Kiss / Crow hard core entertainment ii dadea furnici pe spate. Ma rog… gusturile nu se discuta, dar nici nu trebuie neaparat impartite. O tentase sa abordeze stilul pushy horror, dar prefera deocamdata sa evite tentatia. Nu de alta dar viata este suficient de scarboasa si terifianta ca sa mai aiba chef sa-si umple si bruma de timp liber cu asa ceva.     

Aroganta. Ei si ce? Parca era singura… stranse din nas si camera se lumina mai puternic. Isi lasa ochelarii de computer deoparte si pufni in ras. Cine Doamne iarta-ma se poate trezi la 6:30 dimineata? O amuzau ibricul si imaginea picturala a ceaiului rece dat pe gat. Cat despre fetita aia Diana, recunoastea ca era cam plictisitoare. Numele o zgaria pe urechi in mod special. Dar aici inca nu invatase reteta de practical magic. Asa ca artistul de ora 6 n-avea decat sa-si rupa creierii si sa-i gaseasca un nume mai bun.

Se juca absenta cu paharul... In fundal Jane Monheit canta “More than you know”.  O voce ca a tinerei Ella Fitzgerald… auzi vag textul repetat al reporteritei. Jane canta, iar ea se sprijinea neglijenta de bar.  Rochia eleganta nu parea deranjata de atitudinea indiferenta. Un colt atarna gales, tragand ochiade spre varful pantofului.

Isi sprijinise barbia de palma, ignorand cu desavarsire machiajul. Zambea undeva in lumea ei. Cine spusese ca femeile nu folosesc “the nothing box”? Cutiuta magica a privitului in gol, fara tema, fara sens. Flat screen. Dezechilibra usor paharul, iar vinul ameninta sa pateze in semn de revolta. Il prinse la timp si salva situatia. Rochia rasufla usurata. Fara Vanish asta seara!

Isi atinti privirea-n oglinda din spatele barului. O lume colorata se intrezarea printer sticle si mai colorate. Auriul camerei ii amintea de Casino Royale. Fara James Bond asta seara, alunga cu un gest rapid idea. Studia in semi-inconstienta oamenii care o inconjurau. Oare ce gandeau privind spatele alb si gol ghemuit deasupra rochiei de seara?

“Doamna asteapta pe cineva?”

“E beata?”   “Plictisita?”

“I-o fi rau???”

“Prea multe petreceri…”

Nu-i pasa nici cat negru sub unghie. Lua o inghititura din vin. Se cam incalzise si avea un gust pregnant de acreala. Ceru alerta o apa plata si-n timp ce barmanul turna in pahar se intreba amuzata daca vinul se incinsese si el dupa varful pantofului.

Nu avea chef sa se retraga. Desi nu se plictisea singura, azi prefera sa fie barfa serii si sa piarda timpul la bar. Pozitia condescendenta avea sa tina la distant musafirii nepoftiti. Savura melancolica jazzul. Jane asta era chiar faina…